Daunatorii legumelor

·  Coropisnita roade radacinile plantelor sau reteaza tulpina de la suprafata.
   Combatere: momeli toxice

·  Limax (melcul fara cochilie) ataca varza, morcovul, ardeii, vinetele, castravetii, salata, etc.
    Combatere: terenul infestat se prafuieste cu superfosfat praf, piatra vanata pisata fin, praf de var nestins, 15 gr la mp. 

 · Gargarita cepei produce pagube prin larvele sale care sapa galerii in frunzele de ceapa.
   Combatere: se strang si se ard resturile vegetale; la aparitia primelor gargarite, primavara devreme, se stropeste cultura cu Carbetox 0,1%, Sinoratox 0,15%, la care se adauga ca adeziv aracet 0,2%.

·  Musculita cepei ataca ceapa si usturoiul, are 2-3 generatii pe an; prima generatie de larve ataca frunzele si bulbii mai tineri, iar generatia a doua si a treia ataca bulbii, in care sapa galerii. Frunzele se ingalbenesc si se usuca.
   Combatere: se strang si se ard resturile vegetale; samanta si arpagicul se trateaza inainte; la aparitia primelor larve se stropeste cultura cu Sinoratox 0,15% si Carbetox 0,1%. 

·  Molia si musca morcovului si a telinei sunt daunatori ale caror larve sapa galerii in radacini si frunze.
   Combatere: strangerea si arderea resturilor vegetale; tratamente la aparitia primelor larve cu Sinoratox 0,15%, Carbetox 0,1%, Basudin 0,08%. 

·  Gargarita verzei : larvele sapa galerii in tulpina si frunze.
   Combatere: lucrari repetate ale solului (araturi, prasit); la aparitia adultilor, inainte de a depune oua, se stropeste cu Sinoratox 0,15%, Carbetox 0,15%, Diazinon 0,15%. 

·  Buha verzei este periculoasa pentru culturile de varza; omida colorata in verde pana la brun-cenusiu, poate atinge 4-5 cm lungime; face gauri in capatana ajungand pana la cotor. Ataca si conopida.
    Combatere: inainte de formarea capatanii se trateaza cultura cu Carbetox 0,4%, Sinoratox 0,15%, Decis 0,04%, 0,6-0,8 litri solutie la mp. Cu 20 zile inainte de recoltare se stopeaza tratamentul. 

·  Fluturele alb al verzei este de asemenea un daunator periculos. Fluturii au corpul negru cu aripi albe cu pete negre, rotunde. Larvele (omizile) sunt galben-cenusii cu trei dungi galbene pe spate. Omizile rod frunzele de varza pana la nervura principala. Daca atacul este puternic si nu se iau masuri de combatere, cultura poate fi distrusa. Ataca si conopida.
   Combaterea se face la fel ca la buha verzei. 

·  Gandacul de Colorado adult este de 8-12 mm lungime, de forma ovala, bombat pe spate; pe fiecare aripa are 5 dungi negre. Larvele rosii-caramizii se hranesc cu frunzele de cartofi, vinete, rosii, ardei. Daca nu se iau masuri de combatere tufele pot ramane fara frunze.
   Combatere: stropirea culturii la aparitia primelor insecte cu Decis 0,05%, Hostation 0,1%, 0,7-0,8 litri la mp. Pe suprafete mici insectele pot fi adunate cu mana inainte de a depune oua.

 

Arnica

Arnica

Specie caracteristică pentru fâneţe şi păşuni umede din zona montana şi subalpina. Specie înaltă de 20- 60 cm, cu o rozetă de frunze bazale şi câteva frunze tulpinale, fară peţiol, ovat-eliptice. Se caracterizeaza. printr-o inflorescenţă terminală, de culoare galbenă, însoţită de două inflorescenţe laterale situate sub cea terminală. In scopuri medicinale se recoltează numai inflorescenţa terminala. Planta fiind din ce în ce mai rara în flora noastre spontană, se recomandă reînsămânţarea toamna în locurile unde s-au recoltat inflorescenţele.

Compoziţie chimică

Inflorescenţele de Arnică conţin sesquiterpene lactonice de tipul henelaninei şi dihydrohenelaninei, flavonoide — în special izoquercitrină, lutcolin-7-glicozid şi astragalină, ulei esenţial conţinând tymol şi derivaţii acestuia, acizi fenol carbonici: clorogenic, cynarinic şi cafeic, precum şi cumarinc.

Farmacologie

Preparatele pe bază de arnică aplicate local au acţiune antiinflamatoare, analgezica şi antiseptică. Henelanina are actiune imunostimulantă.

Recomandări

— extern — sub formă de tinctură diluata cu apa, pentru efectele cicatrizante şi antiinflamatoare;

— intem — în doze mici, moderează activitatea centrilor nervoşi  superiori, având efecte antialgice şi sedative.

Mod de preparare şi administrare

Tinctura se prepară din 10 g inflorescenţe uscate la 100 ml alcool de 60°-70°, prin macerare timp de 8 zile.

— extern se aplică direct pe răni cu suprafaţa mica, iar diluată 1:1 cu apă fiarta şi răcită sub formă de comprese;

— intern 20-25 picături de două ori pe zi, atât ca sedativ, cât şi în spasmele arteriale şi arteroscleroză.

Contraindicaţii

In dozele menţionate nu prezintă contraindicaţii şi nici reacţii adverse. Tratamentul prelungit poate produce dermatite edematoase cu formare de pustule şi dermatite. In doze mai mari, devine toxică, iar în doze şi mai mari, are efecte paralizante. Nu se aplică nici extern pe plăgi deschise care au suprafaţa mai mare dc 3-4 cm². In acest caz, se poate aplica diluată sub formă de comprese.

Brusturele- efecte benefice

Brusturele

Planta înaltă bianuală de 1-2 m înălţime, cu rădăcina pivotanta, ramificată, de 30-60 cm lungime şi groasă pana la 6 cm. Frunzele sunt mari, triunghuilar ovate, verzi pe faţa superioară şi albicioase pe cea inferioară datorită perişorilor fini. Inflorescenţele sunt globuloase cu flori purpurii şi sunt prevazute cu ţepi cu vârful intors. Creşte de la şes până la munte pe terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, cailor ferate, lângă garduri.

Compoziţie chimică 

Acizi cafeilchimici: acid cafeic, acid clorogenic şi alţi derivaţi ai acidului cafeic; inulina (27-45%), mucilagii până la 69%, compuşi acetilenici sulfuraţi diverşi, dintre care acizii aretic, arctinone şi aretinale etc; un ulei esenţial bogat in acizi amari; acid cortuzic şi guianolizi dehidrocostuzicoiactonici, sitosteroli stigmasteroli şi acid gama-guadinino-n-butiric, lignani (neoaretina, arctigenina, arctiina, dancosteroli etc), săruri minerale.

Farmacologie

Fibrele conţinute în rădacina de brusture sunt capabile de-a încorpora compuşi toxici, absorbiţi eventual pe cale orală, între care policlorobenzenele, uşurând eliminarea acestora. Prin acest mecanism, poate acţiona direct asupra hepatocitelor, având acţiune dctoxifiantă.  Prin conţinutul în acizi cafeilchintci, conţinuţi în cantităţi apreciabile în rădacina de brusture, aceştia au proprietatea de-a proteja ficatul confruntat cu mulţi agenţi hepatotoxici. Printre altele, radacina de brusture reduce absorbţia intestinală de colesterol şi a lipidelor. Reduce de asemenea formarea acidului litocolic care este hepatotoxic, mutagen şi potential carcinogen. Aceste acţiuni au fost demonstrate ştiintific, justificând utilizarea empirică a brusturclui ca hepatoprotector, diuretic-depurativ şi detoxifiant.

Datorită acţiunii diuretic-depurative, detoxifiant-stimulante a secreţiilor hepato-biliare, brusturele acţionează în diferite dermatopatii: acnee, dermatite seboreice, furunculoze etc. La fel ca şi alte fibre dietetice vegetale, rădăcina de brusture are acţiune antinflamatorie şi antioxidantă. Printre altele, acizii cafeil-chinici protejează colagenul cutanat de efectele produse de expunerea la lumina solară directă şi a razelor UV şi inhiba hialurodinaza, enzima raspunzătoare de deteriorarea ţesuturilor cutanate şi subcutanate, specifică dermatopatiilor.

In ceea ce priveşte acţiunca hipoglicemiantă, aceasta se datoreste conţinutului foarte ridicat în inulină, privează pacientul de gustul dulee, carc nu se resoarbe în organism. Reduce şi absorbţia glucozei în organism. Deşi, în mod empiric, rădăcina de brusture se recomandă ca antilitiazic, până în prezent nu s-au facut cercetări ştiinţifice în această direcţie. 

Recomandări

— intern, se utilizează radacinile despicate şi uscate în afecţiuni hepatice pentru acţiunea coleretică (stimulentă a secreţiei de bile) şi pentru acţiunea diuretică şi uşor hipoglicemiantă. Se utilizează şi în tratamentul eczemelor si infecţiilor cutanate;

— extern, în diferite loţiuni pentru stimularea regenerării şi creşterii părului şi în arsuri. 

Mod de preparare şi administrare 

— decoct, folosind 2 linguriţe de radacina fragmentata mărunt, la o cană cu apa; se beau 2 căni pe zi;

- macerat la rece (6, 8 ore) preparat din 4 linguri de rădăcini la 1 l apă. Intreaga cantitate se bea repetat în cursul unei zile. Pentru diabetici se recomandă asocierea în părţi egale cu teci de fasole şi frunze de dud, din care se prepara un decoct scurt (5 miinute) compus dintr-o lingură amestec de planta la o cana cu apă. Se beau 2—3 căni pe zi.

— extern: revulsiv puternic sub formă de frecţii în dureri reumatice şi articulare; ca stimulent al creşterii părului în combinatie cu alte plante.

In dermatopatii se utilizează sub formă de decoct concentrat 2 linguri la o cană de apă pentru aplicaţii locale, combinat cu tratamentul intern. 

Contraindicaţii

Nu prezinta.